Visez. Destul de des și destul de mult. Dar un vis nu trebuie să fie lung pentru a semnifica ceva anume. Vă jur cu mâna pe inimă că eu cred în vise. Mă folosesc de site-ul www.visele.ro , și de niște cărți vechi, pentru a căuta semnificația anumitor lucruri/obiecte care "joacă" rolul principal în visele mele. Nu aș minți nici măcar o clipă dacă aș spune că absolut tot ce am visat a fost real, s-a întâmplat sau chiar am simțit. Cel mai recent și banal exemplu ar putea să-l constituie cu succes chiar visul de aseară, și anume: o măsea, a mea, cariată, stricată, care se sfărâma. O prostie, căci eu am toate măselele "reparate" și puse la punct, dar explicația visului ar fi:
"Griji, preocupări, durere sufletească, pagubă financiară
- măsea cariată - probleme întâmpinate de cineva drag."
Și este adevărat, cumva. Mă preocupă niște griji. Nu spun că îmi lipsește ceva, spun doar că îmi e teamă să nu îmi lipsească. Grija financiară nu este cea care mă apasă, căci nu-mi lipsește nimic fizic. Durerea sufletească există de ceva timp, în urma celor întâmplate cu mama mea. A venit luna noiembrie, o luna dificilă din punct de vedere emoțional, căci acum un an pe vremea aceasta, mama se simțea extrem de rău deja, iar încărcătura emoțională își spune cuvântul. Deci, la nivel sentimental, lucrurile nu stau prea bine.
Visele pe care le am reprezintă, de cele mai multe ori, grijile mele, durerea sufletească (atunci când mă simt rănită), dar, surprinzător, prin vise văd și ce urmează să se întâmple, câteodată. Nu va imaginați că mă transform într-o vrajitore care citește viitorul într-un glob "magic", nu acesta este subiectul postării de azi, dar pe bune, am avut vise în care am văzut secvențe scurte și discuții banale care s-au întâmplat mai târziu! Nu cred că are vreo relevanță să încep să povestesc toate visele pe care le-am avut și care s-au dovedit a fi reale, dar am să vă dau un singur exemplu și cel mai șocant, din punctul meu de vedere.
Octombrie, 2015. Duminică noaptea. Visez că este marți seară. Se face că tată intră în sufragerie, se așează pe marginea canapelei deja extinse, cu o sticlă de vin roșu în mână, tirbușonul și un pahar. Eu mă situez la PC, stând cu spatele la el. De menționat că tatăl meu este șofer profesionit pe TIR, deci călătorește foarte mult.
Tata îmi spune:
"- Alex, știi unde plec eu maine?
- E? Unde pleci? îi răspund eu mai atentă la monitor decât la conversație.
- La Sibiu."
Și aici s-a încheiat visul. Scurt și la obiect. Se face dimineață. Este luni. Tata nu a ajuns acasă luni seară, dar ce să vedeți, marți seară a ajuns. V-ați prins ce s-a întâmplat, nu? Exact ce am visat. Exact același scenariu, aceeași locație, vinul, tirbușonul și paharul, eu la PC, tot. Doar că atunci când am realizat ce se întâmplă am zis în gura mare "NU CREEEEED!", iar tata, crezând că sunt șocată de plecarea lui ,a spus "- Da, pe bune plec la Sibiu, vrei să mergi?" Și l-am refuzat, căci eu aveam în plan să dau o petrecere chiar miercuri seară și vorbisem cu mama să afle dacă tata ajunge acasă sau nu. Nu că m-aș fi ascuns de el, nu aș fi avut de ce să o fac, doar că nu ar fi fost loc dacă era și el acasă, deoarece mama ar fi trebuit să doarmă în sufragerie, iar eu nu aș fi avut unde să îmi mai primesc prietenii.
Nu mi-am propus să conving pe nimeni să creadă în vise, mi-am propus să îmi fac curaj să vorbesc despre acest subiect, căci pe mine mă fascinează. Creierul uman este ceva atât de vast și complex, încât mă șochează și îmi dovedește, cumva că există o legătură și că mintea noastră lucrează continuu și poate anticipa anumite situații. Cred în vise tocmai pentru că mi s-a dovedit că reflectă realitatea, cumva. Căci noi avem temeri, avem griji, nespuse, pe care le ținem doar pentru noi, iar subconștientul lucrează și nu face decât să ridice la suprafață ceea ce nouă ne este frică să împărtășim cu cei din jurul nostru. Fie că e vorba de lucruri ce semnifică ceva în realitate, cum a fost, în cazul meu, măseaua care denotă faptul că eu am anumite griji și suferințe, fie că văd scenarii scurte, ce se întâmplă cândva în viitorul apropiat. Am avut, bineînțeles, o groază de vise, acestea două nu sunt singurele, dar cum am spus și mai devreme nu are rost să povestesc absolut tot. Consider că două exemple bine alese spun mai mult decât este necesar.
Am experimentat, căci de ce nu, și paralizia în somn și credeți-mă nu a fost deloc plăcut. Care e "faza" cu paralizia aceasta? "Da-ți-mi voie ca să vă explic" :
"Paralizia în timpul somnului se referă la situația în care o persoană este conștientă dar este incapabilă să se miște. Aceasta se produce atunci când o persoană trece din etapa de veghe în cea de somn.
In timpul acestei tranziții, cel care doarme poate fi incapabil să se miște sau să vorbească timp de câteva secunde până la câteva minute. Unele persoane pot simți sentimentul de sufocare sau presiune." ( dacă vreți să citiți mai multe: http://www.sfatulmedicului.ro/Insomnia-si-alte-tulburari-de-somn/paralizia-in-timpul-somnului_10298 )
Pe scurt și pe înțelesul tuturor: mintea se trezește înaintea corpului. Suntem conștienți, auzim, vedem, dar nu putem vorbi și nu ne putem mișca, deoarece mușchii nu s-au "activat" încă. Ce este cel mai "nasol" că s-o spun pe românește, este faptul că, fiind prins între vis și realitate, creierul începe să facă mișto de noi, că să spun așa. Eu, spre exemplu, am avut impresia că cineva mă trage de păr foarte agresiv. M-am speriat groaznic atunci când am încercat să-mi mișc mâna și am simțit cum părul îmi era întins de parcă cineva chiar mă trăgea. Am făcut ce-am făcut, am vrut să țip, dar nu a ieșit niciun sunet, și am reușit într-un final, când mușchii s-au dezmorțit, să ajung la degetul mic și să mă mușc tare. Atunci am țipat și am reușit să mă mișc. Groaznic!
Toată treaba cu paralizia în somn se datorează stresului și oboselii. Deci trebuie să ne dăm un "calm down" câteodată, mai ales dacă ajungem să experimentăm așa ceva.
Voi ce experiențe aveți cu visele?
Credeți în ele?
