Furtună de sentimente

Post Comment






Când urli pe interior 
De dor... 
Şi zbieri şi țipi şi nu te-aude nimeni... 
Şi în rest zâmbeşti, "eşti bine". 
Şi nu-i laşi să vadă în al tău suflet negru nor 
Şi cum furtuna grea se-abate peste tine. 
Şi iarăşi zbieri şi țipi şi urli, pe interior 
Şi-n rest zâmbeşti, "eşti bine"... 

Când vântul bate tare 
Şi plouă torenţial, 
Dar nu-i apă, sunt lacrimi 
Ce curg de dorul cel amar. 
Balta mică se transformă-n lac 
Şi-acum sufletul ţi-e inundat. 
Şi simţi cum te sufoci 
Şi cauţi să respiri, 
Dar e prea târziu, paharul este plin. 

Am ajuns la capăt, 
Trebuie să cobor 
Să las în urmă orice suspin şi orice dor. 
Şi ultimul strop de regret să-l vărs în mare 
Să scap de toată suferinţa cea apăsătoare. 
Şi să las soarele să mă-ncălzească 
Şi să sper din nou că va fi bine, 
Căci viaţa această toată 
Nu-i făcută doar pentru suspine. 


   Poezia aceasta..am început-o ieri în autobuz. Tocmai mă ridicam de pe scaun când mi-au venit în minte primele patru versuri. Şi azi am continuat-o şi asta mi-a ieşit.   Poezia aceasta..înseamnă mult pentru mine, pentru că descrie foarte bine ce se întâmplă în sufletul meu atunci când am micile mele "momente nasoale".





Tags:

Share:

0 comments