Întotdeauna am fost genul acesta de om "prost", pentru că mi-a păsat mereu prea mult. Am vrut să fac să fie bine şi am dat sfaturi, atât cât m-a dus pe mine capul, şi am căutat răspunsuri şi rezolvări la problemele oamenilor din jurul meu, deoarece ştiu cum e să te scufunzi rapid şi să te chinui să tragi o ultima gură de aer! Şi pe lângă toate acestea, am capacitatea de a asculta, a înţelege şi, din păcate (pentru mine), a mă pune în locul omului şi a suferi aşa cum o face şi el. Pun la suflet, deşi nu mi-a făcut bine niciodată, dar am continuat mereu să fac asta, pentru că aşa sunt eu. M-am zbătut şi am avut discuţii luuuungi cu oameni care se uitau prin mine şi care preferau să asculte zgomotele din jur şi să viseze cu ochii deschişi, în loc să mă asculte. Mi-am răcit gura degeaba, căci nimic nu