Când urli pe interior  De dor...  Şi zbieri şi țipi şi nu te-aude nimeni...  Şi în rest zâmbeşti, "eşti bine".  Şi nu-i laşi să vadă în al tău suflet negru nor  Şi cum furtuna grea se-abate peste tine.  Şi iarăşi zbieri şi țipi şi urli, pe interior  Şi-n rest zâmbeşti, "eşti bine"...  Când vântul bate tare  Şi plouă torenţial,  Dar nu-i apă, sunt lacrimi  Ce curg de dorul cel amar.  Balta mică se transformă-n lac  Şi-acum sufletul ţi-e inundat.  Şi simţi cum te sufoci  Şi cauţi să respiri,  Dar e prea târziu, paharul este plin.  Am ajuns la capăt,  Trebuie să cobor  Să las în urmă orice suspin şi orice dor.