Furtună de sentimente

Friday, April 07, 2017 Post Comment

Când urli pe interior
De dor...
Şi zbieri şi țipi şi nu te-aude nimeni...
Şi în rest zâmbeşti, "eşti bine".
Şi nu-i laşi să vadă în al tău suflet negru nor
Şi cum furtuna grea se-abate peste tine.
Şi iarăşi zbieri şi țipi şi urli, pe interior
Şi-n rest zâmbeşti, "eşti bine"...

Când vântul bate tare
Şi plouă torenţial,
Dar nu-i apă, sunt lacrimi
Ce curg de dorul cel amar.
Balta mică se transformă-n lac
Şi-acum sufletul ţi-e inundat.
Şi simţi cum te sufoci
Şi cauţi să respiri,
Dar e prea târziu, paharul este plin.

Am ajuns la capăt,
Trebuie să cobor
Să las în urmă orice suspin şi orice dor.
Şi ultimul strop de regret să-l vărs în mare
Să scap de toată suferinţa cea apăsătoare.
Şi să las soarele să mă-ncălzească
Şi să sper din nou că va fi bine,
Căci viaţa această toată
Nu-i făcută doar pentru suspine.

Poezia aceasta..am început-o ieri în autobuz. Tocmai mă ridicam de pe scaun când mi-au venit în minte primele patru versuri. Şi azi am continuat-o şi asta mi-a ieşit. Poezia aceasta..înseamnă mult pentru mine, pentru că descrie foarte bine ce se întâmplă în sufletul meu atunci când am micile mele "momente nasoale".