Îl adoram...
〰 Îl adoram atunci când dormea lângă mine. Se mai întâmpla să mă trezesc în noapte şi să-l privesc pentru o clipă, căci ştiam că nu-i plăcea să mă uit la el atunci când doarme. Aşa că îl priveam puţin. Preţ de câteva secunde. Zâmbea. Zâmbeam şi eu şi adormeam din nou cu gândul la cât de mult îl iubeam.
〰 Îl adoram atunci când mă privea nedumerit. Obişnuiam să vorbesc destul de mult în metaforele mele nebune şi greu de înţeles. Dar adoram când mă privea aşa! 〰 Îl adoram atunci când îmi scria mesaje amuzante şi mă făcea să râd. Mereu a ştiut când să le scire; mereu, atunci când aveam nevoie de puţină culoare în viaţa mea.
〰Îl adoram seara, atunci când stăteam amândoi pe balcon şi el mă ţinea în braţe şi priveam împreună cerul. Priveam Neînţelesul înstelat şi parcă uităm de tot. Eram doar noi doi pe Pământ.
〰 Îl adoram şi mai mult atunci când mă ţinea în braţe noaptea, când dormeam. Era un sentiment suprem să mă trezesc şi să îi simt mâinile protectoare peste tot în jurul meu; una dintre cele mai frumoase senzaţii! Adormeam zâmbind de fiecare dată şi inima îmi era plină de fericire.
〰 Îl adoram atunci când râdea de mine. Atunci când mă supărăm, el obişnuia să facă haz de necaz şi mă pupa pe frunte. Adoram atunci când mă pupa pe frunte! Cel mai dulce pupic! Mi-l dădea întotdeauna cu atât de multă dragoste.
〰 Îl adoram atunci când mă certa. Nu o făcea niciodată degeaba şi avea dreptate mai mereu. Mă certa cu dragoste, deoarece îmi vroia doar binele întotdeauna. Şi asta mă făcea să-l ador mereu mai mult!
〰 Îl adoram atunci când mă adora. Acea privire! Cum îi străluceau ochii atunci când mă privea şi îmi spunea cât sunt de frumoasă. Aşa mă vedea el: frumoasă. Şi pentru mine asta conta cel mai mult. Mă iubea şi mă trata ca pe o zeiţă. Cel puţin eu aşa mă simţeam. Cea mai iubită!
〰 Îl adoram atunci când era îngrijorat pentru mine. Adoram faptul că se enerva dacă îi povesteam că cineva s-a dat la mine. Era gelos. Nu îi plăcea nici măcar să mă privească alţi bărbaţi. Îi păsa.
〰Îl adoram şi atunci când îmi cânta melodioare prosteşti şi mă făcea să cânt cu el. Râdeam amândoi.
〰 Îl adoram atunci când mă făcea să-l ador, deşi mă enerva. Când râdea de mine şi eu mă supărăm, iar el îmi zâmbea şi mă trăgea în braţele lui, spunându-mi: "Hai, vino aici!" Atunci îl adoram şi mai mult!
Îl adoram pentru că era. Pentru tot ce era. Pentru tot ce eram eu atunci când el era cu mine. Pentru absolut tot ce eram noi, îl adoram!
Tot ce adoram atunci...astăzi iubesc!
Schimbaţi "îl adoram" cu "îl iubesc"; valabil pentru toate frazele!
Îl iubesc pentru că el este singurul ce poate calma furtuna din sufletul meu. Nu ştiu exact de ce are o influenţă atât de puternică asupra mea, dar îl respect pentru asta! Întotdeauna am fost greu de "îmblânzit", dar se pare că nu a fost imposibil. El a reuşit cumva.
A reuşit să-mi "captureze" inima.
O păstrează doar pentru el şi asta mă face să îl iubesc! ♡
0 comments